Atingerea este un limbaj aproape uitat pentru cea mai mare parte dintre oameni. Si asta pentru ca multi dintre ei o considera sinonima cu sexul. Multe persoane nu primesc sau nu ofera decat foarte rar o atingere cu adevarat dragastoasa. Corpul este privit ca un mecanism, in ideea ca trebuie sa te prezinti bine cu el si sa te incadrezi in cerintele momentului respectiv.

Din ce in ce mai multa energie este directionata catre minte, ca si cand mintea ar fi singurul aspect evolutiv al omului. Activitatile zilnice sunt indeplinite mecanic, fara o constienta fizica deosebita. In momentul in care apare durerea, abia atunci devenim atenti la viata din corpul nostru.

O aventura de o noapte i se poate intampla oricui… Mai ales acum, ca este vara, iar ispitele sunt la tot pasul. Imagineaza-ti urmatorul scenariu: esti la mare, fara iubit (pentru ca tocmai te-ai certat cu el), iar gasca de prieteni iti propune sa mergi in noul club care s-a deschis pe plaja. Te gandesti ca este o idee buna, pentru ca iti doresti sa te distrezi la maximum si vrei sa iti mai iei gandul de la relatia pe care tocmai ai incheiat-o.

Aici, il remarci pe el. Are trup de Adonis si ceva din Justin Timberlake, artistul tau preferat. Vine la tine, iti ofera ceva de baut si te provoaca la o conversatie. La sfarsitul petrecerii, se ofera sa te conduca in camera de hotel sau te invita la o plimbare pe plaja. Incepe sa te sarute insistent si este clar ca te doreste. Ce faci in acest moment? Accepti aceasta aventura sau nu?

Faptul ca un barbat mocneste o pasiune profunda pentru o femeie, s-ar putea sa-l ajute, insa atunci cand vine vorba sa-i sucesti capul unei femei, succesul sau esecul unui barbat s-ar putea sa fie determinat de structura creierului sau. Se pare ca unii sunt nascuti pentru a seduce, iar altii sunt nascuti pentru a gafa.

Abilitatea de a face totul asa cum trebuie intr-o conversatie plina de dulcegarii cu o femeie poate fi “piatra de incercare” pentru creierul unor anumiti barbati norocosi. Insa multi altii sunt sortiti sa fie fraierii lipsiti de orice fel de romantism care nu-si pot controla nici macar mainile atat de dornice, potrivit oamenilor de stiinta. Categoria in care intra un anumit barbat depinde de un anumit “circuit de curtoazie” din creierul sau.

E atat de grav sa-ti ceri drepturile? Se pare ca da! Mi s-a raspuns dur, cu indiferenta, ura si rautate.

Incerci sa dai tot ce poti da, o faci cu pasiune, insa exista anumite principii, de altfel elementare, de care ar trebui sa se tina cont in orice sistem.

Exista oameni care se doresc a fi conducatori, oameni puternici, dar care habar n-au ca puterea nu consta in umilirea celor din jur si respectul nu se impune, ci se castiga.

Indiferent cat de tare ai fi, cat de multe poti suporta, chiar daca nu izbucnesti in lacrimi amare de disperare cand vezi nedreptatea care te inconjoara, sufletul iti plange pentru ca nu esti apreciat si, in schimb, esti tratat ca un nimic, uneori avand impresia ca esti inexistent.

Oricum, e o psihologie interesanta: nu-ti arata recunostinta fata de nimeni pentru ca oricine isi va dori mai mult.

Cu fiecare clipa care trece incerci sa te perfectionezi, incerci sa faci mai mult pentru a depasi un anumit stadiu, in care parca nu se mai misca nimic. Si atunci incepi sa te gandesti sa faci altceva, pui in practica tot ce stii in plan profesional, numai pentru ca inca mai speri ca vei iesi dintr-un ritm care devine mult prea plictisitor.

Din nou, tot ce incerci sa faci nu atrage aprecierea nimanui, din nou intampini aceleasi obstacole care si alta data ti-au stat in cale, din nou esti numai o femeie care munceste, o femeie care nu isi are locul printre barbati, din cauza misoginismului lor.

Si, iarasi, te intrebi pentru ce ai depus atata efort, pentru ce te-ai agitat, chiar daca ai satisfactia ca ai ajutat ca lucrurile sa progreseze? Intr-adevar, dezamagirea este mare. Exista o singura varianta, sa nu mai speri… Nu e deloc usor, nu e nici macar bine pentru ca atunci intervin depresiile.

Desi uneori avem senzatia ca putem alege, ca suntem stapani pe soarta noastra, ca suntem in stare sa mutam muntii din loc, ca avem oportunitatea de a decide singuri, fara acordul altcuiva, ce vom face in viitor…

Si brusc… un accident de exemplu, poate narui toate visele noastre. Visul de a deveni campion se transforma in speranta de a mai putea merge vreodata, visul de a fi mandria familiei devine un sentiment greu de suportat ca suntem de fapt o povara.

Visul de a petrece tot restul vietii alaturi de cel drag ramane undeva in urma pentru ca dupa acel accident din acea clipa fatidica suntem ferm hotarati de a indeparta definitiv persoana fara de care pana mai ieri credeam ca nu putem trai.

totul a inceput printr o simpla privire eram la liceu aveam doar 17 ani si din punct de vedere sentimental nu stateam prea bine avusesem doar relatii pasagere pana cand intr o frumoasa zi am cunoscut un baiat care s a dovedit mai tarziu a fi prima mea iubire cel mai frumos sentiment pe care l am trait si vorbesc la trecut pt ca acea relatie s a terminat.Dar sa incep prin a povesti in momentul in care l am cunoscut pe claudiu am simtit ca zbor lumea din jurul meu nu mai conta el era universul meu dupa doar doua luni de cand eram impreuna ne am dat seama ca nu putem trai unul fara altul si ca ne iubim foarte mult dar a trebuit sa trecem prin momente f grele deoarece a trebuit sa plece la facultate si eu cum eram mai mica cu un an a trebuit sa mai astept de fapt din momentul in care a plecat la facultate au inceput si certurile deoarece in inima mea si au facut loc indoielile pt ca el se schimbase si eu credeam ca ma insela desi el ma asigura ca eu sunt unica din viatza lui gelozia a fost mai puternica si ne certam foarte des in fine am trecut si peste asta a trecut un an si m am dus.

Dragostea este de fapt magia vietii,ea te invaluie si te duce in aripile raiului.Insa uneori,dragostea, e doar o iluzie adusa de vint.
Cind l-am cunoscut pe Mitea viata mea a luat o intorsatura la care nici nu ma asteptam.El a facut primul pas la disco invitindu-ma mereu la dans.Intr-o seara chiar a indraznit sa-mi propuna sa ma petreaca acasa,desigur nu aveam motiv sa-l refuz.A fost prima seara in care am intimpinat zorii impreuna,au mai urmat citeva seri dar din pacate eu am pus punct acelei nebunii care urma sa inceapa cu pretextul ca va suferi in urma acestei relatii.

O persoana normala… cu nevoi speciale… asha mea placut mereu sa ma privesc… Unori viata ne rezerva surprize mai mari decat termenul in sine desemneaza… Am avut o relatie de un an si jumatate in care practic eu si el am agonizat… Despartirea s`a concretizat prin simpla apasare a unei taste… Eram strict convinsa pe perioada relatiei ca altul ca el n`am sa gasesc… ca n`am sa mai iubesc si ca viata mea amoroasa se va sfarsi in punctul despartirii mele de el… Dar dupa cum am zis mai sus viata ne rezerva surprize mai mari decat termenul in sine desemneaza .